Constiinta unui Liberal de Stanga: Povara responsabilitatii

USL a castigat net alegerile, si victoria asta ii aduce o uriasa povara a responsabilitații. Nu e doar guvernarea. Aici USL are putina libertate de miscare: este incorsetat de exigentele acordurilor cu FMI, CE si BM, de povara datoriei externe si de starea mizerabila a economiei, romanesti si europene, deopotriva. Este responsabilitatea fata de viitor. Aici USL nu poate invoca limite. Chiar si in conditiile date, Uniunea poate face infinit mai mult decat se crede. Cu o conditie: sa aiba un plan strategic.
Ma tem ca, deocamdata, acest plan strategic nu exista. Pentru a-l avea, USL trebuie sa ia niste decizii extrem de sensibile, care privesc statul, si rolul lui in economie si in societate, si societatea, de fapt, despre ce fel de societate vrem sa avem: una a solidaritatii si justitiei sociale, sau una a concurentei fara limite si a individualismului feroce. Și aici intervine prima incercare a soliditatii constructiei numite USL.
USL este produsul punerii intre paranteze a diferentelor ideologice dintre PSD si PNL. Aceasta "pauza ideologica" nu mai poate continua, desi pe ea s-a construit succesul in alegeri. Aici sunt doua optiuni: PSD si PNL renunta la vechile identitati, se topesc intr-un partid "progresist", care-si construieste o ideologie hibrida, sau incearca sa-si acomodeze diferentele specifice, pastrandu-si vechile ideologii, desi asta va naste, inevitabil, conflicte.
Poate ca, in cazul in care PSD si PNL vor cu tot dinadinsul sa-si pastreze identitatile ideologice, proiectul strategic ar trebuie sa vina, cumva, din exteriorul constructiei, sa zicem dinspre "societatrea civila", intelegand prin "societate civila" Academia Romana, diverse institute de cercetari economice si sociale, etc.
Avem experienta unor astfel de proiecte care, pentru a fi cat de cat functionale, au fost "depolitizate", vezi cele doua strategii, prima de trecere la economia de piata, a doua, de aderare la UE. Atunci a fost mai simplu sa se construiasca un consens politic in privinta celor doua strategii. Dupa care s-a renuntat la astfel de abordari, locul lor fiind luat de tot felul de dogme, mai mult sau mai putin neo-liberale, care nu au rezolvat, ci au accentuat problemele Romaniei. A urmat planul strategic al aderarii, in care am jucat dupa cum ne-a cantat UE. De fapt, si stiu ce spun, in negocierile de aderare noi nu am negociat decat timp, pentru a aduce ramuri ale economiei la o stare care sa le permita supravietuirea pe piata comuna europeana. Dar si asa, dupa 2004, si pe basescu, si pe Tariceanui i-a durut fix in pula de asta, nu au facut nimic pentru a pregati econimia pentru socul aderarii.
Liberalii au o mare vina pentru starea actuala a tarii. Se creeaza un soi de mit, cel al bunei guvernari economice a liberalilor de pana in 2008. Ei bine, nu e asa. Trebuie sa fim realisti, si sa spunem lucrurilor pe nume: liberalii nu au performat in gestionarea economiei, si cu toate astea insista sa li se dea economia pe mana si de acum incolo. Deocamdata, in afara de lacomia unor liberali, se stiu ei care, eu nu vad nimic nou in gandirea lor economica, exceptie facand cateva sloganuri obosite.
Asadar, USL a castigat razboiul cu PDL, o sa-l castige si pe cel cu basescu, dar nu mi se pare in niciun fel pregatita sa gestioneze pacea. De aici temerea unora, si sperantele lui basescu si ale PDL. PSD si PNL au de luat, urgent, decizii capitale, atat pentru viitorul Romaniei, cat si pentru viitorul lor, ca partide. Nu mi se par pregatite s-o faca. Deocamdata sunt cu ochii dupa luat...