Finalul sesiunii parlamentare trecute, a fost marcat de legea privind comasarea alegerilor locale cu cele parlamentare. Știm ca principalul argument al Puterii a fost necesitatea unei economii la bugetul de stat de aproximativ 20 milioane de euro. Atat. Nu mai conta democratie, nu mai conta faptul ca prelungeau nejustificat mandatele alesilor locali, totul era pus in slujba unei cauze nobile: pastrarea la putere a celor care, constienti fiind de dezastrul lasat in urma, se preteaza la tot felul de tertipuri ieftine.
Pentru asta Guvernul, condus de constitutionalistul Emil Boc, si-a angajat raspunderea in fata Parlamentului iar Opozitia in baza articolului 113 din Constitutia Romaniei, a initiat o motiune de cenzura. Potrivit spiritului juridic al institutiei motiunii de cenzura, daca programul sau proiectul de lege pentru care Cabinetul isi asuma raspunderea, este respins, Guvernul este demis.
Avand o majoritate chiar si fragila, legea a trecut de Parlament, dar ieri am vazut cu totii ca a picat la Curtea Constitutionala. Asadar, legea pentru care Guvernul si-a pus mandatul la bataie a fost declarata neconstitutionala. Pe aceasta logica, din punctul meu de vedere, Guvernul Emil Boc devine si mai putin indreptatit sa ia decizii in numele Romaniei.