Moshemordechai: Gaina Phoenix

Desi optiunile mele merg mai degraba catre stanga* , m-am numarat si in continuare ma numar printre cei care regreta iesirea PNTCD din Parlament. N-am fost niciodata un fervent sustinator al PNTCD, de fapt nu am fost sustinator nicicum al acestui partid, dar n-am incetat sa cred ca, in 1990, alegerea lui Ion Ratiu ca presedinte ar fi putut aseza Romania pe un alt drum. L-am admirat si pretuit nespus pe Corneliu Coposu, desi i-as fi reprosat poate excesul de intransigenta, vecin cu inflexibilitatea. Alteori imi spun ca tocmai intransigenta lui Coposu a dat personalitate acestui partid, pentru ca, in acei tulburati ani ’90, PNTCD era singurul partid cu o doctrina autentica. PSD invoca o stanga teoretica, argumentata doar de prezenta lui Ion Iliescu in fruntea partidului; liberalii nu reuseau sa se inteleaga intre ei asupra punctelor cardinale, spargandu-se sistematic in aripi, fractii si grupuscule. Despre celelalte partide ce sa mai vorbim? PD-ul membru al Internationalei Socialiste avea pe atunci treaba cu stanga exact cat are acum cu dreapta.
Dupa complicata guvernare din perioada 1997-2000, PNTCD a disparut din Parlament, fiind singurul partid care a platit pretul acelei guvernari. N-am sa reiau istoria, nici n-o sa refac analizele care explica de ce taranistii au fost atat de drastic sanctionati, in vreme ce, iata, Basescu avea, peste doar 4 ani, sa devina presedinte. Cert e ca vreme de 12 ani taranistii au disparut, practic, din politica noastra. Mai auzeam de ei doar cand se mai incaierau intre dansii ori cand ni se vestea ca partidul lui Coposu a cazut acum pe mana ridicolului personaj Pavelescu.
Exista acum o sansa reala ca, tavalit prin pesmetul unei constructii grotesti, numita ARD, PNTCD sa revina, cumva, in parlament. Cred ca, pentru autenticii taranisti, aceasta revenire in Parlament e mai trista decat toata perioada in care au lipsit de acolo. Oricat de mare ar fi doza de pragmatism pe care o cere politica, e pur si simplu scandalos sa descoperi ca sansa de a reveni in Parlament a PNTCD e legata nu de destinul istoric al acestui partid, nici de proiectul sau doctrinar, nici macar de numele marilor personalitati pe care le-a dat, Mani, Mihalache, Coposu. Nimic din toate astea! Revenirea in Parlament e legata de cardasiile insalubrului Pavelescu si asocierea in cooperativa ADR, alaturi de securistii lui MRU sau cei ai lui Basescu.
In toata perioada in care a lipsit din marea politica, desi macinat de conflicte interne, de zarva si neliniste, PNTCD supravietuia, hranind iluzia ca ar putea oricand, precum pasarea Phoenix, redeveni ceea ce Coposu facuse candva din acest partid. Azi acea iluzie a disparut si pentru PNTCD a venit momentul renasterii. Doar ca din cenusa in care s-a mistuit vechiul PNTCD, s-a amestecat o materie dubioasa din care vedem renascand azi o gaina rebegita, plina de paduchi, care nu stie face oua, dar poate produce cantitati impresionante de gainat.
P.S. Poate autenticii taranisti mai au ceva de spus. Poate mai e inca nadejde