In 18 ani de democratie n-am reusit sa facem ceea ce se presupune a fi un lucru elementar pentru consolidarea unei democratii reale: sa introducem votul uninominal. Nu mai are rost sa vorbim despre avantajele acestui tip de scrutin, pentru ca esenta este clara: in functiile alese ar accede doar cei in care poporul isi pune sperante, iar, la urmatorul scrutin, cei care "nu au confirmat" pot fi sanctionati prin neacordarea unui alt vot.

Politicienii stiu foarte bine ce-i asteapta odata cu adoptarea votului uninominal, asa incat nu e de mirare ca s-au codit de fiecare data cand a venit vorba de introducerea acestui tip de scrutin. Poate ca nu ar fi cazul sa-i intrebam pe ei daca vor sau nu vot uninominal. Asta a inteles si presedintele Basescu, motiv pentru care a incercat faza cu referendumul de la finele anului trecut. Numai ca poporul a reusit sa-si taie singur craca de sub picioare, prin neprezentare la vot.

Nu are rost sa mai discutam acum despre ce s-a intamplat la referendum, pentru ca e inutil. Ar trebui insa sa constientizam ca, fara vot uninominal, nu se poate intampla nimic bun in aceasta tara. Protapiti in Parlament cu ajutorul nostru, al tuturor, care am votat liste de candidati, si nu persoane, alesii nostri ne dau cu tifla de cate ori au ei pofta.

Asa au facut, spre exemplu, cand a fost vorba sa se adopte un act normativ care i-ar fi exclus pe demnitari din comisiile de privatizare si din consiliile de administratie. Adica din structurile unde traficul de influenta e la el acasa. Sa fim bine intelesi: nu exista om bun la toate, deci nu poti pune un sportiv sau un cantaret sa decida in privinta privatizarii unei unitati economice. Sa-i lasam pe profesionisti sa-si faca treaba! Iar vorbim de grupuri de interese?

Chiar nu se poate sa-i sanctionam in vreun fel pe parlamentarii care voteaza numai dupa cum le dicteaza partidul sau propriul interes?

Ne punem mari sperante in votul uninominal. Poate vom fi dezamagiti, peste cativa ani, de varianta aleasa. Dar va fi un pas inainte.