Basescu a trecut de marti la tactica scrisorilor catre premier. In epistolele prezidentiale, tema e taxa auto, ca doar nu era sa fie incalzirea globala sau inmultirea la balene, subiecte cu care oricine poate sa stie ca nu aduni voturi. In spate cu un intreg curent de opinie net in defavoarea taxei, Traian Basescu se situeaza pe o pozitie bine exersata, aceea de salvator al neamului. La randul lui, premierul crede ca e filosof si ii reproseaza expeditorului scrisorii faptul ca "nu intelege importanta taxei auto". Tare argument a identificat seful executivului. Putea la fel de bine sa-i reproseze ca nu cunoaste conjugarea verbului "a bate campii" in greaca veche. Adica, tot apa de ploaie. Intr-un astfel de context meteorologic dar mai ales logic, normal ca presedintele se face in continuare ca ploua. Ca nu stie, mai precis, cum acest pui viu nascut mort, numit "taxa auto", o are ca mama pe Sulfina Barbu, un ministru PD al Mediului, si ca a primit botezul unui Parlament din care PD a facut parte. Iar daca premierul accepta, din motive pe care numai el le stie, ipocrizia din situatia de fata, e problema lui. Mai ales ca nici nu e singura problema care ar trebui sa-i ocupe mintea. Mai sunt efectele motiunii de cenzura care il obliga la masuri de eliminare a taxei, mai sunt si negocierile cu UE pentru stabilirea cuantumului acesteia. Ceea ce ar putea sa insemne ca nu are mintea atat de odihnita ca a presedintelui. Presedintele mai cere, in numele unei populatii nemultumite si susceptibile de a-i aduce voturi, restituirea banilor incasati in contul taxei. Frumos, nobil chiar, pentru multi dintre noi cu siguranta util. Dar nu zice nicaieri, nici in scrisoarea catre premier, nici in declaratiile publice ca pentru sumele care ar trebui restituite, o idee ar fi ca PD sa puna mana de la mana cu PNL. Asta inseamna sa te faci, subtil, ca ploua, sau, mai grosso modo, ca nici usturoi n-ai mancat deci nici gura nu-ti miroase. Pana la urma, inseamna sa te joci nu cu nervii premierului Tariceanu, ci cu nervii toturor.